Sfantul Grigore hosevitul EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A SPANIEI ŞI PORTUGALIEI PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ “SFÂNTUL CUV. GHEORGHE HOZEVITUL” MANZANARES (CR) CALLE DE SAN MARCOS, Nr. 5A Preot paroh: Gheorghe-Cristian Cucul Mobil: 0034 622 562 797

miercuri, 29 februarie 2012

Despre Post

„De nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara; şi de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi !” Cuvânt despre treptele nevoinţei din Filocalia a X-a a Sf. Isaac Sirul.

Înfrânarea de la bucatele de dulce reprezintă postul trupului iar înfrânarea de la pofte şi păcate reprezintă postul sufletului. Postul va fi răsplătit de Dumnezeu în funcţie de cât s-a ostenit fiecare. Unul poate ajuna două zile, altul numai una, altul nu poate deloc şi doar posteşte. Unul posteşte cu bucate mai sărăcăcioase, altul posteşte dar se îmbuibează, altul este cumpătat căci mănâncă să nu se sature, altul mănâncă fără ulei… Altcineva posteşte însă cu bucate foarte gustoase…înlocuieşte ciocolata sau prăjitura lui preferată tot cu una, însă…de post. „Păi şi unde e problema ?” , vei spune… „E produs de post !!”. Aşa e, şi această treaptă se numeşte postire, însă…ce cunună poate lua acesta care a căutat să nu sufere câtuşi de puţin, să nu simtă lipsa bucatelor de dulce, umplând golul cu cele vegetale, însă tot gustoase ?… Postire, înseamnă înfrânarea în sine de a te răsfăţa. Dar, desigur…aceasta este o treaptă foarte înaltă iar cel ce o practică a ajuns la o măsură duhovnicească foarte înaltă.
Nimeni nu este îndreptăţit să nu postească, mai ales că Postul a fost cea mai veche poruncă pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam: „Să nu mănânci din pomul oprit !”.  Numai persoanele care au într-adevăr probleme de sănătate, sunt îndreptăţite să nu postească; pentru aceştia, mâncarea este o doctorie. Aici sunt valabile cuvintele Mântuitorului: „Cel ce posteşte să nu osândească pe cel ce nu posteşte iar cel ce nu posteşte să nu osândească pe cel ce posteşte !”
Cea de-a doua aripă este postul sufletului. Căci aşa cum fecioria sufletească dă valoare şi frumuseţe fecioriei trupeşti, tot aşa şi postul sufletului reprezintă cea de-a doua aripă pentru creştin fără de care nu poate zbura.
Dacă postul trupului nu este pentru toţi la fel, postul sufletului se cere a fi respectat de toţi în mod egal, fără niciun privilegiu şi fără nicio sustragere. Comportarea creştinească, morală trebuie să o aibă creştinul tot timpul, nu numai pe perioada postului. Astfel, creştinul trebuie să se înfrâneze de la petreceri, de la alcool, tutun, televizor şi de la tot ce murdăreşte haina sufletului şi supără pe Dumnezeu.
Sfinţii Părinţi, când sosea vremea postului, îşi puneau cenuşă în mâncare tocmai pentru a nu mai fi atât de gustoasă; sau aşternutul şi-l făceau din scânduri uscate tocmai ca să nu fie somnul atât de liniştitor şi dulce; îşi pedepseau trupul. „Nebunie !!”, vei spune… „Pentru ce aceasta ?” „Ce, Dumnezeu vrea ca noi să ne chinuim ?” „Unde este judecata ?” Păi nu vrea Dumnezeu ca omul să se chinuiască, doar nu l-a creat pentru ca să sufere, însă datorită neascultării primilor oameni, a intrat suferinţa şi moartea în om. Rodul neascultării este suferinţa. Să nu uităm că Raiul se câştigă numai prin suferinţă; e prea frumos pentru ca să fie câştigat aşa uşor (e nevoie de purificare). Numai că Sfinţii Părinţi alegeau să-şi pedepsească singuri  trupul şi să facă mari nevoinţe de bunăvoie. Sfinţii…că noi fugim de suferinţă şi preferăm tot ce-i mai bun. Însă, desigur…orice osteneală, fie ea cât de mică, va avea răsplată de la Dumnezeu.
Însuşi Mântuitorul a postit 40 de zile, nu pentru că avea nevoie de curăţire că doar era Dumnezeu, ci pentru ca să ne dea nouă pildă. Şi pentru ca să ne arate puterea postului, spune în altă parte Mântuitorul că duhurile necurate se scot numai cu post şi cu rugăciune. Deci împreună lucrarea postului cu rugăciunea şi cu faptele bune, sunt armele noastre împotriva diavolilor şi de care se cutremură ei cel mai mult.
La toate acestea, trebuie adăugată smerenia – cea care de altfel dă valoare şi frumuseţe tuturor virtuţilor. În această privinţă, avem îndemn de la Domnul: „Să nu ştie stânga ce face dreapta [...] iar Tatăl Ceresc care vede în ascuns fapta ta, îţi va răsplăti ţie.” Îndemnul este valabil atât pentru fapta milosteniei cât şi pentru toate celelalte fapte bune. Să nu ştie nimeni faptele tale bune, nici cel mai aproape al tău, căci vei pierde răsplata; ori vei avea tendinţa să te mândreşti singur, ori te va lăuda el sau…tot un caz dureros…te va invidia. Lasă-L pe Tatăl să-ţi răsplătească, El are vistierie mare. Aşadar, nu trâmbiţa !!
Cu fiecare zi de post ţinută în spiritul legii creştineşti, mai urci o treaptă pe scara desăvârşirii, eşti mai aproape de Cer…
 Prietene, eu îţi doresc voinţă şi putere ca să posteşti şi mai ales înţelepciune – ca să ştii cum să posteşti şi să nu te osteneşti în zadar. Dumnezeu să ne învrednicească să trecem cu bine şi peste această perioadă de post şi să ne fie primită nevoinţa ! Post binecuvântat !!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu